BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

buríu (buríe), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

buríu s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink