BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BURICÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

BURICÁRE, buricări, s. f. v. BURICA. – [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink