BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUHÁN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burtă mare. /burduf + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

burduhán / burdihán (pop., fam.) s.n., pl. burduháne / burdiháne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUHÁN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUHÁN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burduhán s. n., pl. burduháne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink