BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUȘÍRE s. 1. v. îngrămădire. 2. v. coșcovire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burdușíre s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BURDUȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns ca să încapă mai mult; a înghesui; a îndesa; a ticsi. 2) (spații limitate) A umple până la refuz; a ticsi. 3) A face să se burdușească. 4) fig. fam. (persoane) A snopi în bătaie; a bate zdravăn. /Din înv. burduș (burduf)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BURDUȘÍ se ~éște intranz. 1) (despre tencuială sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se coși; a se scoroji. 2) (despre ape) A-și ridica nivelul; a ieși din maluri; a se revărsa; a irupe; a deborda. /Din înv. burduș (-burduf)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. – Din burduș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUȘÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. coșcovi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURDUȘÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burdușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. burdușeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burdușésc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat răŭ, coșesc, snopesc: l-a burdușit în bătăĭ. V. refl. Mă unflu. Mă îndoĭ de uscăcĭune: scîndurile se burdușesc. Mă moĭ, mă cofleșesc: perele s’aŭ burdușit. Mă fac găunos: copaciĭ se burdușesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink