BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun⁴ + suf. -uț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÚȚ adj. v. bunicel, bunișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunúț adj. m., pl. bunúți; f. sg. bunúță, pl. bunúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bunuț, -ă adj. (foarte) bun
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink