BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bunt s. n., pl. búnturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunt și bont m., pl. urĭ (rut. bont, revoltă, d. germ. bund, alianță, coalĭțiune. V. bandă). Rar. Azĭ. Revoltă. V. zaveră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

buntuluĭésc și bontăluĭésc v. tr. (rus. buntovátĭ. V. bunt). Mold. Pop. Răscol, revolt. V. refl. Se buntuluĭa ca bivolu’n taboni. V. zavergisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink