BUNTÚȘNIC, buntușnici, s. m. (Înv., arh. și reg.) Conjurat, răzvrătit, rebel. – Rus buntovščik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNTÚȘNIC adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buntúșnic m. (rut. buntivnik). Rar. Rebel. Buntaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink