O definiție pentru «bungiuc»   declinări

bungĭúc n., pl. e și urĭ (cp. cu buncĭuc). Nord. (Nț.). Haină căptușită cu lînă și cusută ca plapoma.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink