bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink