BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun4 + gust.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bun-gúst (simț estetic) s. n., art. búnul-gúst (dar: bunul său gust), g.-d. art. búnului-gúst
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUN-GÚST s. distincție, eleganță, rafinament, (livr. și fam.) șic. (Îmbrăcat cu ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bun-gúst s. n., art. búnul-gúst, g.-d. art. búnului-gúst
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink