BUNĂVÓIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNĂVOÍE f. : De ~ din proprie inițiativă; nesilit de nimeni; de la sine. [G.-D. bunăvoiei] /bună + voie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNĂVÓIE s. f. (În expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Din bună + voie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

búnăvóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

bunăvóie (de ~) loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

bunăvóie s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunăvóie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. -
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink