BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bumbăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bumbăci, bumbăcesc v. t. a bate
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink