6 definiții pentru «buluci»   conjugări

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BULUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buluceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulucésc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez: a buluci oastea. V. refl. Oastea s’a bulucit. V. intr.: supt salcie buluceaŭ oile (la umbră). V. stolesc 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink