BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BULICHÉR ~e n. pop. 1) Cuțit mare și lung. 2) fig. Cuțit care nu taie; cuțit tocit. /cf. ung. bugyli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare care nu taie bine. – Comp. magh. bugyli „briceag”
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BULICHÉR s. v. cioarsă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulichér (bulichére), s. n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bulichér s. n., pl. bulichére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink