BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BULIBÁȘĂ ~i m. Conducător al unei șatre sau al unui sălaș de țigani. /<turc. bölük-bași
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – V bulucbașă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BULIBÁȘĂ s. vătaf. (~ al țiganilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulibáșă V. bulubașă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bulubáșa și bulibáșa m., pl. ĭ, gen. ai -iĭ saŭ al luĭ b- (maĭ vechĭ bulucbașă, d. turc. bölúk-bašy, șef de companie. V. buluc 1 și baș). Vechĭ. Comandantu uneĭ bulubășiĭ de arnăuțĭ și de seĭmenĭ (Baș-bulubașă, șefu vechiĭ garde domneștĭ în Moldova). Azĭ. Vătav de Țiganĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink