BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BULHÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulhác s. n., pl. bulháce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulhác și bîlhác n., pl. e și urĭ (din bulvac, bîlvac, rudă cu bg. bŭlvóč, borîtură, d. bŭlvam, vărs, borăsc. V. bulhărie, bîlc și bolbotină). Est. Băltoagă, mlaștină: a trăĭ acolo unde-s malurĭ de mămăligă și bulhace de lapte acru (Btș.); șesu plin de bîlhace și mocirlă, Prutu și bîlhacurile de pe șesu Horinciĭ (VR. 1909, 8, 176).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink