BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

buiurdisí vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink