BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIMÁTIC adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink