BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1. – Buhăi1 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2. – Buhăi2 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUHĂIÁLĂ s. (înv.) puhăvie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buhăiálă s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink