búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink