BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viața de la țară; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj ~. Poezie ~că. /<fr. bucolique, lat. bucolica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg. bucólică, pl. bucólice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLICĂ ~ce f. Creație artistică de proporții reduse, în care sunt idealizate frumusețile vieții rurale (în special, a păstorilor); eglogă; idilă; pastorală. /<fr. bucolique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCÓLICĂ s. (LIT.) eglogă, idilă. (O ~ de Vergiliu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucólică s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink