bucóĭ n., pl. oaĭe (din bicoĭ [aug. d. bic] și buhaĭ. Cp. și cu băĭcon). Sud. Bilă maĭ mare cu care băiețiĭ izbesc bilele maĭ micĭ și le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. ichĭ, gĭoală, topuz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink