BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCIUMÁȘ ~i m. 1) Persoană care buciumă. 2) Muzicant care cântă din bucium. [Sil. -ciu-maș] /bicium + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCIUMÁȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă². – Din bucium¹ + suf. -aș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

buciumáș s. m., pl. buciumáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucĭumáș m. Cel care sună din bucĭum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink