BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCIUMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care (parcă) buciumă. Ecou ~. [Sil. -ciu-mă-] /a buciuma + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă². – Din buciuma² + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink