BUCINÁTOR s.m. (La romani) Suflător din bucină; gornist, trompetist. [< lat. bucinator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bucinatór, -oáre adj. și s. (lat. bucinator, bucĭumător). Anat. Se zice despre un mușchĭ al fălcilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink