BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BUCHISÍ ~ésc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisá vb. I]
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buchisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchiseáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink