BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUFTUIÁLĂ s. v. bătaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bruftuiálă s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink