BROTICÍU, -ÍE, broticii, adj. (Rar) Verde (ca brotacul). – Din brotac + suf. -iu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

broticíŭ, -íe adj. (d. broatec). Verde ca brotacu, verde gălbuĭ: mazăre cu foile mărunte și broticiĭ. (Hogaș, VR. 1910, 8, 225). – Și burăticiŭ (est).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink