BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BRODÍ ~ésc tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capăt. ◊ A o brodi a face o gafă; a o încurca. 2) (planuri, acțiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare și pe neașteptate. /<sl. broditi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BRODÍ mă ~ésc intranz. rar A se afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri. /<sl. broditi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRODÍ, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capăt. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a făcut o gafă. ♦ A pune la cale, a aranja o treabă, un plan etc. 2. Refl. A se găsi din întâmplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neașteptate, surprinzându-l. – Slav (v. sl. broditi).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRODÍ vb. v. aranja, cădea, întâmpla, nimeri, pica, potrivi, ticlui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brodí (-désc, -ít), vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la țintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad”, slov. broditi „a hoinări” și breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din rom., „a nimeri” se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul”; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepție secundară și tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul” sau „a afla drumul”, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi”. Der. brodeală, s. f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepția 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. brodeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brodésc v. tr. (vsl. broditi, a merge pin apă, pin vad, d. brodŭ, vad; sîrb. „a naviga”, rut. „a merge pin apă, a umbla în bobote”, rus. na-broditĭ, a brodi. V. brod. Cp. cu găsesc). Potrivesc, nemeresc: azĭ am brodit-o bine venind pe aci. V. refl. M’am brodit și eŭ la prânzu lor, răŭ s’a brodit lucru azĭ! V. zgodesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink