BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁRE s. broșat. (~ unei cărți.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BROȘÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink