BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brind (brínduri), s. n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeții provensali, și în versurile adresate acestora. Fără circulație.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink