BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGHIDẮU ~áie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băț, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyü
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGHIDĂU s. v. bătător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brighidắŭ V. fercheteŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c´o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink