BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brigandáj s. n., pl. brigandáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink