BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brigánd s. m., pl. brigánzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink