BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRICEÁG ~ége n. Cuțit de buzunar, cu una sau mai multe limbi pliante, care încap între plăsele; cuțitaș. [Sil. bri-ceag] /<turc. biciak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi care se închid intrând între plăsele. – Tc. biciak.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRICEÁG s. (reg.) brișcă, custură, cuțitaș, (Transilv. și Maram.) pințăluș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

briceág s. n., pl. bricége
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

briceág n., pl. ege (turc. byčak, cuțit de masă, infl. de bricĭ, de unde și bg. bričak, briceag; vsîrb. bičak, cuțit; ung. bicsak de unde și pol. biczak, briceag. V. bișchie). Sud. Cuțitaș de buzunar de ascuțit creĭoanele ș.a. – În est cuțitaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink