12 definiții pentru «bric»   declinări

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roșcat, roșiatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bric (culoare) adj. invar., s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bric (navă) s. n., pl. brícuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bric-à-brac s.n. (franțuzism) Adunătură de lucruri vechi, puse alandala ◊ „Acțiunea a fost plasată într-o singură odaie (atelierul pictoriței? budoarul ei?), hală domestică într-un fad bric-à-brac, cu o singură ușă, monotonizând, exasperant, intrarea și ieșirea personajelor.” R.lit. 17 IV 80 p. 17 (din fr. bric-à-brac; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink