BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it. breviloquente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénți; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink