BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVILOCVÉNȚĂ s. brahilogie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brevilocvénță s. f., g.-d. art. brevilocvénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink