BRENOÍRE s.f. Operație de ungere a pieselor prin impregnare cu grăsimi în stare topită. [Pron. -no-i-. / după germ. Einbrennung].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

brenoíre s. f., g.-d. art. brenoírei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink