brebenéle (în) loc. adv. V. berbeleacu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BREBENEÁ s. v. brebenel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink