BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BREB, brebi, s. m. (Înv.) Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Slav (v. sl. bebrŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BREB s. v. biber, castor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

breb (brébi), s. m. – Castor. Sl. bebrŭ, bebrĭ și de asemenea bibrŭ, bobrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac, II, 28; DAR); cf. rus. bobrĭ, pol. bóbr, ceh. bobr, cr. breber. După Miklosich, Fremdw., 77, espe un cuvînt împrumutat de sl. din vreo limbă străină, ceea ce l-a determinat pe Philippide, Principii, 140, să creadă că slavii îl împrumutaseră din rom.; totuși, după Berneker 44, este cuvînt indo-european, normal în sl. Der. din rom. plecîndu-se de la lat. fiber, propusă odinioară de Diez, I, 63 și reluată de Koerting 1291 și de Philippide, fusese deja respinsă de Cihac, I, 29 și Densusianu, Rom., XXXIII, 275 și Hlr., 98. Cf. breabăn.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

breb s. m., pl. brebi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

breb m. (vsl. bĭbrŭ, bebrŭ, rus. bobr; germ. biber; fr. bièvre; it. bevére; lat. fiber și brebus). Vechĭ. Castor. (Numele uneĭ mănăstirĭ și a unuĭ sat în Prah.). V. biber.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink