BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAV adj. v. curajos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávă, pl. bráve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink