BRÁMBURA adv. (Fam.) Fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁMBURA adv. fam. Fără rost; fără noimă; aiurea. A umbla ~. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁMBURA adv. Fără rost, fără căpătâi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brámbura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formație expresivă (Iordan, BF, II, 192, și VI, 168, în care pare să fi influențat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipsește din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s. f. (lucru inutil, fleac).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brámbura adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brámbura V. arababura.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alaǧa bulaǧa, amestecătură de colorĭ [!]). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink