BRACONIÉR, braconieri, s. m. 1. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONIÉR ~i m. Persoană care practică braconajul; om care vânează sau pescuiește fără permisiune. [Sil. -ni-er] /<fr. braconnier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONIÉR s.m. Om care vânează sau pescuiește fără voie, fără permis. [Pron. -ni-er. / < fr. braconnier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONIÉR s. m. cel care braconează. (< fr. braconnier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONIÉR, braconieri, s. m. Cel care braconează. [Pr.: -ni-er] – Fr. braconnier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

braconiér s. m. (sil. -ni-er), pl. braconiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink