BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

braconáj s. n., pl. braconáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink