12 definiții pentru brac (câine; -ci), braci   declinări

bracĭ n., pl. cĭurĭ (germ. bratsche, d. it. vióla da bráccio, vioară de braț). Violă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC1 ~ci m. Rasă de câini mari, cu urechile lăsate în jos și cu părul scurt, folosiți, mai ales, la vânatul de prepelițe și de potârnichi; prepelicar. 2) Câine din această rasă. /<fr. braque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC1 s. m. câine de vânătoare cu părul scurt și urechile mari și blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Fr. braque.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAC s. (ZOOL.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brac (prepelicar) s. m., pl. braci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) brac n., pl. urĭ (rus. brak, germ. brack, adică „bruch”, sfărmătură). Ciuruc, lucru prost: aceștĭ caĭ ĭs niște bracurĭ, marfa asta-ĭ brac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

3) brac m. (fr. braque, d. vgerm. braccho, de unde și it. bracco). Un fel de cîne de vînat cu păru scurt și cu urechile cam blegĭ. V. braĭcă și barac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bric-à-brac s.n. (franțuzism) Adunătură de lucruri vechi, puse alandala ◊ „Acțiunea a fost plasată într-o singură odaie (atelierul pictoriței? budoarul ei?), hală domestică într-un fad bric-à-brac, cu o singură ușă, monotonizând, exasperant, intrarea și ieșirea personajelor.” R.lit. 17 IV 80 p. 17 (din fr. bric-à-brac; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAČ, ins. în E M. Adriatice, în largul coastei Dalmației, la SV de Split. Supr.: 3962; c. 15 mii loc. Oraș pr.: Supetar. Relief de platou carstic cu alt. max. de 778 m. Vegetație mediteraneană cu pin de Alep, măslini și vii. Expl. de marmură.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink