BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂULÉȚ s. 1. brâușor, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.) 2. brâu. (A dansat un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brâuléț s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâuléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brîuléț n., pl. e. Brîŭ mic. Brîŭ (cîntecu și jocu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink