BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț. – Din brâu + suf. -(u)șor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂUȘÓR s. brâuleț, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brâușór s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâușoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÂUȘORUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink