BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOVÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de specia boului; propriu boului. Rasă ~ă. /<lat. bovinus, fr. bovin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOVÍN, -Ă adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOVÍN, -Ă I. adj. 1. referitor la bou. 2. (fig.) de om prost, tâmpit; de bou. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: boul. (< fr. bovin/és/, lat. bovinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal făcând parte din această subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bovín adj. m., pl. bovíni; f. sg. bovínă, pl. bovíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bovín, -ă adj. (lat. bovinus). Din specia bouluĭ: rasa bovină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BOVÍNĂ ~e f. 1) la pl. Subfamilie de rumegătoare din care fac parte vitele cornute mari (reprezentant: boul). 2) Animal din această subfamilie. /<lat. bovinus, fr. bovin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink