BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit. – V. borteli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BORTELÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink